ÎNREGISTRAREA CASATORIEI

Acte necesare pentru înregistrarea casatoriei

Căsătoria se încheie de către ofițerul de stare civilă la sediul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor, al primăriei în a cărei rază de competență teritorială își are domiciliul ori reședința unul dintre viitorii soți sau, după caz, la un sediu destinat acestui scop, stabilit de primarul unității administrativ-teritoriale respective.

Declarația de căsătorie se face personal de către viitorii soți, în scris, la serviciul public comunitar local de evidență a persoanelor.

Ofițerul de stare civilă care primește declarația de căsătorie solicită viitorilor soți să prezinte;

1. actele de identitate, în original și copie,
2. certificatele de naștere sau, pentru cetățeanul străin, după caz, extrasul de naștere/extrasul multilingv, în original și copie,
3. certificatele medicale privind starea sănătății acestora, în original,
4. dovada desfacerii/încetării unei căsătorii anterioare, după caz, în original și copie,
5. convenţia matrimonială, numai în cazul în care viitorii soţi au încheiat o convenţie matrimonială până cel târziu la data depunerii declaraţiei de căsătorie, în original,

precum și:

1. autorizarea instanței de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul cel care cere încuviințarea pentru încheierea căsătoriei, în cazul existenței unor impedimente rezultate din condițiile de rudenie firească sau adopție;
2. 1) avizul medical
   2) dovada încuviințării părinților/tutorelui
   3) autorizarea, prin sentință definitivă, pentru încheierea căsătoriei, dată de instanța de tutelă în a cărei circumscripție are domiciliul minorul, în cazul existenței unor impedimente legate de vârsta matrimonială;
3. dovada înștiințării tutorelui sub a cărui ocrotire se află despre formularea declarației de căsătorie, atunci când viitorul soț beneficiază de consiliere judiciară sau tutelă specială.

Căsătoria se încheie începând cu a 11-a zi de la depunerea declarației de căsătorie, dar nu mai târziu de a 30-a zi.

Depunerea declarației de căsătorie se face în urma unei programări telefonice la nr. de telefon 0256/486029.

ÎNREGISTRAREA DECESULUI

Acte necesare pentru înregistrarea decesului

Întocmirea actului de deces se face pe baza certificatului medical constatator al decesului, ca urmare a unei declarații verbale sau din oficiu, de către ofițerul de stare civilă din cadrul serviciului public comunitar local de evidență a persoanelor/primăriei unității administrativ-teritoriale în a cărui/cărei rază s-a produs evenimentul.

Declarația verbală poate fi făcută de oricare dintre membrii familiei decedatului sau, în lipsa acestora, de una dintre următoarele persoane:

1. medicul sau alt cadru din unitatea sanitară unde s-a produs decesul;
2. orice persoană care are cunoștință despre deces.

Declarantul va depune;

• certificatul medical constatator al decesului, în original;
• documentul de identitate și, după caz, documentul de evidență militară ale celui decedat;
• certificatul de naştere, căsătorie al decedatului (în original şi copie);
• actul de identitate al declarantului(buletin de identitate / carte de identitate / carte de identitate provizorie, în original şi copie);
• dovada eliberată de poliţie sau parchet (procuratură) din care să rezulte că una dintre aceste autorităţi a fost sesizată despre deces – în cazul în care decesul se datorează unei cauze violente, accident, sinucidere.

Declararea decesului se face în termen de 3 zile de la data încetării din viață a persoanei.

În cazul în care decesul nu a fost declarat în termenul prevăzut, întocmirea actului de deces se face, în România, cu aprobarea parchetului.

Certificatul de deces se eliberează:

• membrilor familiei;
• altor persoane îndreptăţite;
• persoanei împuternicite de către un membru al familiei / persoana îndreptăţită prin procură specială, autentificată de notar;
• avocatului împuternicit de către un membru al familiei / persoana îndreptăţită prin procură avocaţială.

PROCEDURA DE TRANSCRIERE A CERTIFICATELOR SI EXTRASELOR DE STARE CIVILA ALE CETATENILOR ROMÂNI, PROCURATE DIN STRAINATATE, ESTE REGLEMENTATA DE ART. 43 DIN LEGEA 119/1996, REPUBLICATA.

Actele de stare civila ale cetatenilor români, întocmite de autoritatile straine, au putere doveditoare în tara numai daca sunt înscrise sau transcrise în registrele de stare civila române.
Transcrierea certificatelor si a extraselor de stare civila se efectueaza cu aprobarea primarului unitatii administrativ-teritoriale de la locul de domiciliu al solicitantului, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judetean de evidenta a persoanei. Cetateanul român este obligat ca, în termen de 6 luni de la întoarcerea în tara sau de la primirea din strainatate a certificatului sau a extrasului de stare civila, sa ceara transcrierea acestor acte la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau la primaria unitatii administrativ-teritoriale în a carei raza domiciliaza
La preluarea dosarului prin care se solicita aprobarea de transcriere a unui certificat de stare civila din strainatate, trebuie se stabileasca urmatoarele:

1. daca titularul certificatului sau extrasului de nastere, casatorie sau de deces este/a fost cetatean român;
2. daca mai exista un alt act transcris/înscris;
3. domiciliul din tara al titularului certificatului/extrasului de stare civila;

Documentele administrative emise de autoritatile straine, prezentate pentru înregistrarea în registrele de stare civila române, precum si traducerea acestora, care sunt facute la un notar public din strainatate, trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

1. documentele eliberate de institutii ale statelor semnatare ale Conventiei de la Haga din 05.10.1961 cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine, la care România a aderat prin O.G. nr. 66/1999, aprobata prin Legea nr. 52/2000, cu modificarile si completarile ulterioare, se apostileaza.
2. documentele eliberate de statele cu care România a încheiat tratate / conventii / acorduri de asistenta judiciara sunt scutite de supralegalizare, apostilare sau orice alta formalitate;
3. documentele care nu se regasesc în una din situatiile prevazute la lit. a sau b se supralegalizeaza, în conformitate cu prevederile art. 162 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, cu modificarile si completarile ulterioare.

Cererea de transcriere, se adreseaza primarului unitatii administrativ-teritoriale pe raza careia îsi are domiciliul titularul actului si se face în nume propriu, prin împuternicit cu procura speciala autentificata, precum si prin împuternicire avocatiala. La cerere se ataseaza si o declaratie pe proprie raspundere din care sa rezulte ca nu s-a mai solicitat transcrierea/înscrierea certificatului în registrele de stare civile române din tara/strainatate.

Minorii în vârsta de peste 14 ani, solicita transcrierea certificatelor de nastere în nume propriu, asistat de unul dintre parinti sau, dupa caz, de tutore; în cazul în care parintii au domicilii diferite, primaria competenta privind transcrierea certificatului de nastere, poate fi oricare dintre cele doua primarii pe raza carora au domiciliul parintii minorului.
Pentru persoanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani, ai caror parinti au domiciliul în strainatate, cererea de transcriere a certificatelor de nastere se depune la Directia de Stare Civila a Sectorului 1 al mun. Bucuresti.
Pentru cetatenii români de peste 18 ani cu domiciliul în strainatate, cererea se adreseaza primarului unitatii administrativ-teritoriale de la ultimul loc de domiciliu avut în tara ( cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judetean de evidenta a persoanelor – D.E.P TIMIS), iar daca nu au avut domiciliul în România, primarului Sectorului 1 al mun. Bucuresti ( cu avizul prealabil al Directiei Generale de Evidenta a Persoanelor al mun. Bucuresti).

Pentru stabilirea primariei administrativ-teritoriale competente sa întocmeasca actul, cetatenii români cu domiciliul în strainatate prezinta dovada eliberata de Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor de la ultimul loc de domiciliu avut în tara.

În cazul transcrierii certificatului/extrasului de casatorie, cererea se adreseaza primarului unitatii administrativ-teritoriale de la domiciliul comun al sotilor, iar daca sotii au domicilii diferite, la oricare din cele doua primarii pe raza carora acestia au domiciliul.

În cazul transcrierii certificatului/extrasului de deces, cererea se adreseaza primarului unitatii administrativ-teritoriale a locului de domiciliu al solicitantului sau primarului unitatii administrativ-teritoriale de la ultimul domiciliu avut în tara de catre persoana decedata.

Persoanele care fac dovada cetateniei române cu Certificatul de depunere a juramântului de credinta, eliberat de Ministerul Justitiei si Libertatilor

Cetatenesti, adreseaza cererea de transcriere a certificatelor/extraselor de stare civila procurate din strainatate, la Directia de Stare Civila a sectorului 1 al mun. Bucuresti; persoanele care se legitimeaza cu permis de sedere permanenta, eliberat de Oficiul Român pentru Imigrari, care atesta domiciliul în

România, vor adresa cererea de transcriere primarului unitatii administrativ-teritoriale a localitatii de domiciliu, potrivit datelor înscrise în permisul de sedere.

Cetatenii români cu domiciliul în strainatate, care se legitimeaza cu pasaport expirat sau titluri de calatorie, si sunt în imposibilitatea de a se legitima cu un document valabil, vor solicita Serviciului Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor de la ultimul loc de domiciliu, eliberarea unei dovezi din care sa rezulte cum figureaza înregistrati în Registrul Local de Evidenta a Persoanelor; în baza dovezii si a pasaportului expirat sau a titlului de calatorie, se va face legitimarea persoanelor de catre oficiile de stare civila.

Cererea de transcriere este însotita de certificatul sau extrasul de stare civila eliberat de autoritatile straine, în original, o fotocopie si traducerea legalizata a acestuia, precum si urmatoarele documente:

Fotocopii ale certificatelor de stare civila, fotocopii ale actelor de identitate sau pasaport, dupa caz.

Declaratii notariale, din partea ambilor soti cu privire la numele purtat dupa casatorie, în situatia în care, în certificatul/ extrasul de casatorie procurat din strainatate, nu se face referire la numele sotilor dupa casatorie.

În situatia în care parintii minorului au domicilii diferite, parintele care solicita transcrierea certificatului va da o declaratie, în fata ofiterului de stare civila delegat, cu privire la domiciliul minorului; în cazul în care transcrierea este solicitata de împuternicit, se va solicita declaratie notariala cu privire la domiciliul minorului, daca în cuprinsul împuternicirii nu se face referire la acest aspect.

M.O. 213 din 06.04.2010 Instructiuniile nr. 82 ale ministerului administratiei si internelor privind organizarea si desfasurarea activitatii de eliberare a apostilei pentru actele oficiale administrative

PROCEDURA SCHIMBARII PE CALE ADMINISTRATIVA A NUMELOR PERSOANELOR FIZICE ESTE REGLEMENTATA DE ORDONANTA GUVERNULUI NR. 41/2003 PRIVIND DOBÂNDIREA SI SCHIMBAREA PE CALE ADMINISTRATIVA A NUMELOR PERSOANELOR FIZICE, APROBATA PRIN LEGEA NR. 323/2003, CU MODIFICARILE SI COMPLETARILE ULTERIOARE

Persoana care solicita schimbarea pe cale administrativa a numelui va depune o cerere la primaria sau Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor în a carei raza teritoriala îsi are domiciliul, sau de la ultimul loc de domiciliu avut în tara, în cazul cetatenilor români cu domiciliul în strainatate.

Cererea de schimbare a numelui trebuie sa fie motivata si sa fie însotita de urmatoarele acte :

• copii legalizate de pe certificatele de stare civila ale persoanei care solicita schimbarea numelui;
• un exemplar al MONITORULUI OFICIAL AL ROMANIEI, Partea a III-a, în care a fost publicat, prin grija si pe cheltuiala solicitantului extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea caruia sa nu fi trecut mai mult de un an; cu aprobarea conducatorilor serviciilor publice judetene, cererea de schimbare a numelui format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod poate fi exceptata de la publicare;
• consimtamântul, dat în forma autentica, al celuilalt sot, în cazul schimbarii numelui de familie comun purtat în timpul casatoriei;
• copia de pe decizia de aprobare a autoritatii tutelare, în cazurile prevazute de art.7 din O.G. nr.41/2003*, cu modificarile si completarile ulterioare;
• cazierul judiciar si cazierul fiscal ale solicitantului;
• orice alte acte pe care solicitantul le considera necesare pentru motivarea cererii sale. 

Cetatenii români pot obtine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativa a numelui de familie si a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, în conditiile Ordonantei Guvernului nr. 41/2003, cu modificarile si completarile ulterioare .
Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în urmatoarele cazuri, conform art. 4 din O.G. nr.41/2003, cu modificarile si completarile ulterioare:

1. când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;
2. când persoana în cauza a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreste sa îl obtina, facând dovada cu privire la aceasta, precum si asupra faptului ca este cunoscuta în societate sub acest nume;
3. când, din neatentia ofiterilor de stare civila ori ca urmare a necunoasterii reglementarilor legale în materie, au fost efectuate mentiuni gresite în registrele de stare civila ori au fost eliberate certificate de stare civila cu nume eronate, în baza carora au fost eliberate alte acte;
4. când persoana în cauza are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regula reunite, si doreste schimbarea acestuia;
5. când persoana în cauza poarta un nume de familie de provenienta straina si solicita sa poarte un nume românesc;
6. când persoana si-a schimbat numele de origine straina într-un nume românesc, pe cale administrativa, si doreste sa revina la numele dobândit la nastere;
7. când parintii si-au schimbat numele pe cale administrativa, iar copiii solicita sa poarte un nume de familie comun cu al parintilor lor;
8. când persoana în cauza solicita sa poarte un nume de familie comun cu al celorlalti membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adoptiei, a mentinerii numelui la casatorie, a stabilirii filiatiei ori a unor schimbari de nume aprobate anterior pe cale administrativa;
9. când sotii au convenit cu ocazia încheierii casatoriei sa poarte numele de familie reunite si ambii solicita schimbarea acestuia pe cale administrativa, optând pentru numele de familie dobândit la nastere de catre unul dintre ei ori sa revina fiecare la numele avut anterior casatoriei;
10. când persoana în cauza face dovada ca a fost recunoscuta de catre parinte ulterior înregistrarii nasterii, însa, întrucât nu a sesizat instanta pentru încuviintarea purtarii numelui de familie al acestuia în timpul vietii, nu exista alta posibilitate de dobândire a numelui parintelui decât pe cale administrativa;
11. când prenumele purtat este specific sexului opus;
12. când persoanei i s-a încuviintat schimbarea sexului prin hotarâre judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila si solicita sa poarte un prenume corespunzator, prezentând un act medico-legal din care sa rezulte sexul acesteia;
13. alte asemenea cazuri temeinic justificate.

Sunt de asemenea considerate justificate si cererile de schimbare a numelui în urmatoarele cazuri:

1. când persoana în cauza a adoptat minori si doreste ca acestia sa poarte un alt prenume;
2. când casatoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti, iar sotul supravietuitor solicita sa revina la numele de familie purtat anterior casatoriei ori la numele de familie dobândit la nastere;
3. când în urma divortului un fost sot revine la numele de familie purtat anterior si care provine dintr-o alta casatorie, de asemenea desfacuta prin divort, si doreste sa poarte numele dobândit la nastere;
4. când în urma încetarii casatoriei prin moartea sau prin declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre soti celalalt sot se recasatoreste si, ca urmare a desfacerii acestei casatorii, acesta doreste sa poarte numele de familie dobândit la nastere;
5. când fostul sot doreste sa poarte numele de familie pe care l-a avut în casatorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredintati spre crestere si educare, cu consimtamântul fostului sot, dat în forma autentica;
6. când parintii au divortat, iar copiii încredintati spre crestere si educare unuia dintre parinti, care a revenit la numele de familie avut anterior casatoriei, solicita sa poarte numele de familie al acestuia;
7. când s-a desfacut adoptia unei persoane casatorite care are copii minori si în urma desfacerii adoptiei persoana în cauza revine la numele de familie avut înainte de adoptie;
8. când unul dintre soti, la încheierea casatoriei, a luat numele de familie al celuilalt sot, nume pe care acesta l-a dobândit prin adoptie, iar ulterior încheierii casatoriei are loc desfacerea adoptiei. 

Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face, dupa caz, de parinti sau, cu încuviintarea autoritatii tutelare, de catre tutore. Daca parintii nu se înteleg cu privire la schimbarea numelui, va hotarî autoritatea tutelara. Când cererea este facuta de unul dintre parinti, este necesar acordul celuilalt parinte, dat în forma autentica. Acordul nu este necesar în cazul în care celalalt parinte este pus sub interdictie ori este declarat judecatoreste disparut sau decazut din drepturile parintesti. Când minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnata si de acesta.

Pentru persoana pusa sub interdictie, cererea de schimbare a numelui se face de catre tutore, cu încuviintarea autoritatii tutelare.

În cazul în care parintii copilului sunt decedati, necunoscuti, pusi sub interdictie, declarati judecatoreste morti ori disparuti sau decazuti din drepturile parintesti si nu a fost instituita tutela, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotarâre judecatoreasca ramasa definitiva, precum si în cazul în care instanta judecatoreasca nu a hotarât încredintarea copilului unei familii sau unei persoane, în conditiile legii, cererea de schimbare a numelui minorului se face de catre serviciul public specializat pentru protectia copilului din subordinea consiliului judetean, ori, dupa caz, a consiliului local municipal, orasenesc, comunal sau al sectorului mun. Bucuresti.

Orice persoana interesata poate face opozitie la cererea de schimbare a numelui, în termen de 30 de zile de la publicarea extrasului din cererea de schimbare a numelui în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

Opozitia se face în scris, motivat si se depune la serviciul public în a carui raza de competenta teritoriala îsi are domiciliul persoana care solicita schimbarea numelui pe cale administrativa.

Dispozitia de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui se emite în termen de 60 de zile de la primirea cererii.

Persoana careia i s-a respins cererea de schimbare a numelui poate face o noua cerere, daca în sustinerea acesteia au intervenit motive noi. Daca cererea de schimbare a numelui a fost respinsa ca urmare a admiterii unei opozitii, se poate face o noua cerere, în cazul în care se solicita acelasi nume, numai dupa încetarea cauzelor care au determinat admiterea opozitiei.

Serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor la care a fost înregistrata cererea va încunostinta de îndata solicitantul, iar dupa depunerea de catre acesta a dovezii de plata a taxei extrajudiciare de timbru prevazute de lege, îi va elibera o copie de pe dispozitia de admitere a schimbarii numelui.

Daca în termen de 90 de zile de la data luarii la cunostinta cel în cauza nu a depus dovada de plata a taxei extrajudiciare de timbru, serviciul public va restitui organului emitent copia de pe dispozitia de admitere a schimbarii numelui.

INSCRIEREA DE MENTIUNI IN ACTELE DE STARE CIVILA ROMÂNE PRIVIND SCHIMBARILE DE NUME SI / SAU PRENUME EFECTUATE DE CETATENII ROMANI IN STRAINATATE

In situatia in care solicitantul este in posesia atat a pasaportului emis de autoritatile straine, pe noul nume, cat si a documentului prin care s-a aprobat schimbarea numelui si/sau prenumelui in strainatate, cererea de inscriere a mentiunii de schimbare a numelui si/sau prenumelui se va depune la primaria care are in pastrare actul/actele de stare civila ale solicitantului, in nume propriu sau prin imputernicit cu procura speciala.

Cererea va fi insotita de urmatoarele documente:

1. documentul de schimbare a numelui si/sau prenumelui, emis de autoritatile straine, in original si copii (o copie va ramane la cerere si cate o copie la fiecare dintre actele de stare civila in baza carora au fost emise certificatele ce urmeaza a fi schimbate);
2. traducerea legalizata a documentului, in original si copii (o copie va ramane la cerere si cate o copie la fiecare dintre actele in baza carora au fost emise certificatele ce urmeaza a fi schimbate); traducerea se va face la un notar public din tara, la misiunea diplomatica ori oficiul consular de cariera al Romaniei din tara de resedinta a solicitantului sau la un notar strain, in acest din urma caz trebuind sa fie aplicata apostila conform Conventiei de la Haga din 05.10.1961* cu privire la suprimarea cerintei supralegalizarii actelor oficiale straine;
3. adeverinta emisa de Directia Generala de Pasapoarte - Serviciul Probleme de Migrari si Cetatenie, cu privire la statutul juridic al solicitantului fata de statul roman (in situatia in care nu se poate face dovada cetateniei romane);
4. copia certificatului de nastere si/sau casatorie al(e) persoanei pentru care se solicita inscrierea mentiunii;
5. copia pasaportului strain;
6. copia pasaportului romanesc, daca este cazul. 

Cererea de inscriere a mentiunii se poate face in nume propriu sau prin imputernicit cu procura speciala. Procura va fi data in aceleasi conditii ca si la punctul 2. In procura este necesar sa se faca referire, in mod expres, la faptul ca persoana imputernicita ii reprezinta pe solicitanti atat in vederea depunerii documentelor pentru inscrierea mentiunii, cat si a ridicarii noilor certificate de la oficiile de stare civila unde sunt inregistrate actele de stare civila ale acestora.

PROCEDURA DE RECTIFICARE A ACTELOR DE STARE CIVILA SI A MENTIUNILOR ÎNSCRISE PE MARGINEA ACESTORA, ESTE REGLEMENTATA DE ART. 61 DIN LEGEA 119/1996, REPUBLICATA.

Rectificarea actelor de stare civila si a mentiunilor înscrise pe marginea acestora se face în temeiul dispozitiei primarului unitatii administrativ-teritoriale care are în pastrare actul de stare civila, din oficiu sau la cererea persoanei interesate, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judetean de evidenta a persoanei.

Cererea de rectificare a actelor de stare civila si a mentiunilor înscrise pe acestea, însotita de actele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau la primaria unitatii administrativ-teritoriale care are în pastrare actul de stare civila ori, dupa caz, la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau la primaria de la locul de domiciliu. Cererea se solutioneaza în termen de 30 de zile prin emiterea dispozitiei, care se comunica solicitantului în termen de 10 zile de la data emiterii.

Dispozitia poate fi contestata la instanta judecatoreasca în a carei raza teritoriala îsi are sediul autoritatea emitenta, în conditiile legii.

PROCEDURA DE RECONSTITUIRE/ÎNTOCMIRE ULTERIOARA A ACTELOR DE STARE CIVILA SI A MENTIUNILOR ÎNSCRISE PE MARGINEA ACESTORA, ESTE REGLEMENTATA DE ART. 55, 56 si 57 DIN LEGEA 119/1996, REPUBLICATA.

Reconstituirea actelor de stare civila se poate face, la cerere, daca:

1. registrele de stare civila au fost pierdute sau distruse, în totalitate ori în parte;
2. actul de stare civila a fost întocmit în strainatate si nu poate fi procurat certificatul ori extrasul de pe acest act.

Întocmirea ulterioara a actelor de stare civila se poate cere daca:

1. întocmirea actului de nastere sau de deces a fost omisa, desi au fost depuse actele necesare întocmirii acestuia;
2. întocmirea actului de casatorie a fost omisa, desi a fost luat consimtamântul sotilor de catre ofiterul de stare civila.

Cererea de reconstituire sau de întocmire ulterioara a unui act de stare civila, însotita de documentele doveditoare, se depune la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau la ofiterul de stare civila din cadrul primariei unitatii administrativ-teritoriale competente sa întocmeasca actul. În situatiile prevazute anterior, cererea se depune la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau la ofiterul de stare civila din cadrul primariei unitatii administrativ-teritoriale pe a carei raza se afla domiciliul persoanei interesate.

Cererea se solutioneaza în termen de 30 de zile, cu avizul prealabil al serviciului public comunitar judetean de evidenta a persoanei, prin dispozitie a primarului, care se comunica solicitantului în termen de 10 zile de la emitere.

Dispozitia poate fi contestata la instanta judecatoreasca în a carei raza teritoriala îsi are sediul autoritatea emitenta.

PROCEDURA DE DISPENSA DE RUDENIE SAU ADOPTIE, ESTE REGLEMENTATA DE ART. 28 alin. (2) litera a) DIN LEGEA 119/1996, REPUBLICATA.

Declaratia de casatorie se face personal de catre viitorii soti, în scris, la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau, dupa caz, la primaria competenta unde urmeaza a se încheia casatoria. Ofiterul de stare civila care primeste declaratia de casatorie solicita viitorilor soti sa prezinte actele de identitate, certificatele de nastere, certificatele medicale privind starea sanatatii acestora, precum si: aprobarea presedintelui consiliului judetean sau a primarului general al municipiului Bucuresti, dupa caz, pentru încheierea casatoriei, în cazul existentei unor impedimente rezultate din conditiile de rudenie fireasca sau adoptie, în conditiile prevazute de lege.

Cererea de dispensa se depune la la serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor sau, dupa caz, la primaria competenta unde urmeaza a se încheia casatoria, însotita de urmatoarele documente:

• copii legalizate sau certificate de ofiterul de stare civila, de pe certificatele de stare civila, pe baza carora se poate stabili gradul de rudenie;
• ancheta sociala întocmita de autoritatea tutelara de la domiciliul solicitantului(ei);
• avizul dat de medic

PROCEDURA DE ÎNSCRIERERE/ATRIBUIRE COD NUMERIC PERSONAL PENTRU CETATENII ROMÂNI CARE SOLICITA ELIBERAREA UNUI PASAPORT SIMPLU ELECTRONIC CU DATE BIOMETRICE INCLUSE

Cetatenii români care se afla într-o astfel de situatie, vor depune cerere scrisa pentru atribuire/înscriere C.N.P. la structura de stare civila din cadrul oricarui serviciu public comunitar judetean de evidenta a persoanelor, indiferent de locul nasterii sau al ultimului domiciliu avut în tara.
La depunerea cererii vor fi prezentate, în original si fotocopie, urmatoarele documente:

• certificate de stare civila eliberate de autoritatile române (care sa fie în concordanta cu actele de identitate straine);
• documentul de identificare valabil (act de identitate sau pasaport eliberat de autoritatile straine);
• documentul prin care se face dovada cetateniei române;
• timbru fiscal în valoare de 4 lei.

Inregistrarea cererii de divorţ pe cale administrativă

Art. 3 - (1) Cererea de divorţ pe cale administrativă se face în scris, se depune şi se semnează personal de către ambii soţi, în faţa ofiţerului de stare civilă delegat de la primăria care are în păstrare actul de căsătorie sau pe raza căreia se află ultima locuinţă comună a soţilor, potrivit modelului prevăzut în anexa nr.3.
(2) În cererea de divorţ fiecare din soţi declară pe proprie răspundere că:
a) este de acord cu desfacerea căsătoriei;
b) nu au copii minori cu celălalt soţ, născuţi din căsătorie sau adoptaţi împreunã cu acesta;
c) nu este pus sub interdicţie;
d) nu a mai solicitat altor autorităţi desfacerea căsătoriei.
(3) In cererea de divorţ soţii declară pe proprie răspundere:
a) adresa ultimei locuinţe comune;
b) numele pe care fiecare sau, după caz, numai unul dintre aceştia, urmează să-l poarte după desfacerea căsătoriei.

Art. 4 - (1) La depunerea cererii de divorţ, ofiţerul de stare civilă delegat solicită soţilor următoarele documente:
a) certificatele de naştere şi căsătorie ale soţilor, în original şi copie;
b) documentele cu care se face dovada identităţii , în original şi copie;
(1 ') Documentele prevăzute la alin. (1) trebuie însoţite şi de 0 declaraţie dată în faţa otiţerului de stare civilă, în situaţia în care ultima locuinţă comună declarată potrivit art. 3 alin. (3) lit. a) nu este aceeaşi cu domiciliul sau reşedinţa* ambilor soţii înscris/ă în actele de identitate. A -
(2) In cazul cetăţenilor străini certificatele de naştere trebuie să îndeplinească cerinţele de legalitate conform convenţiilor internaţionale şi tratatelor încheiate între România şi statele ai căror cetăţeni simt.
(3) În cazul persoanelor care nu cunosc limba română, depunerea cererii de divorţ se
se face în prezenţa unui traducător autorizat, iar în cazul persoanelor surdomute, a unui interpret, încheindu-se în acest sens un proces-verbal, al cărui model este prezentat în anexa g
(4) După confruntarea datelor din documentele prezentate conform alin. (1) şi. după caz, alin. (ll) cu datele înscrise în cererea de divorţ, ofiţerul de stare civilă delegat certifică pentru conformitate copiile depuse, cu excepţia certificatului de căsătorie, în cazul căruia se reţine originalul
(5) Valabilitatea documentelor cu care se face dovada identităţii solicitanţilor se verifică de ,către ofiţerul de stare civilă delegat, atât la momentul depunerii cererii, cât şi la data eliberării certificatului de divorţ.

Art.5 - Dovada identităţii se poate face, de către soţi, cu unul dintre următoarele documente:
a) pentru cetăţenii români - cartea de` identitate, cartea de identitate provizorie buletinul de identitate sau, în cazul cetăţenilor români cu domiciliul în străinătate, paşaportul, care să se afle în termenul de valabilitate, atât la momentul depunerii cererii cât şi la data eliberării certificatului de divorţ;
b) pentru cetăţenii Uniunii Europene sau Spaţiului Economic European - documentul de identitate sau paşaportul, emis de statul aparţinător;
c) pentru apatrizi -T paşaport emis în baza Convenţiei privind statutul apatrizilor din anul 1954, însoţit de permisul de şedere temporar sau permanent, după caz;
d) pentru cetăţenii străini din statele terţe - paşaportul emis de statul ai căror cetăţeni sunt, în care să fie aplicată viza de intrare pe teritoriul României; viza trebuie să fie valabilă atât la data depunerii cât şi la data eliberării certificatului de divorţ;
e) pentru cetăţenii străini cărora li s-a acordat 0 formă de protecţie în România - document de călătorie emis în baza Convenţiei de la Geneva din 1951 sau, după caz, document de călătorie pentru străinii care au obţinut protecţie subsidiară - protecţie umanitar condiţionată;
f)~pentru cetăţenii străini solicitanţi de azil în România - paşaport emis de statul ai căror cetăţeni sunt, însoţit de documentul temporar de identitate.

Art.6 - Ofiţeml de stare civilă delegat înregistrează cererea de divorţ în ziua în care a fost primită şi acordă soţilor un termen de 30 de zile calendaristice, calculate de la data depunerii cererii, pentru eventuala retragere a acesteia.

Procedura divorţului pe cale administrativă şi eliberarea certificatelor de divorţ

Art.8 - (1) La expirarea termenului de 30 de zile calendaristice ofiţerul de stare civilă delegat verifică dacă soţii stăruic să divorţeze şi dacă, în_ acest sens, consimţământul lor este liber şi
neviciat, solicitând soţilor o declaraţie, potrivit modelului stabilit în anexa nr. 5.
(2) În situaţia în care ambii soţi sau numai unul dintre aceştia înţeleg/înţelege să renunţe la divorţ, completează 0 declaraţie, potrivit modelului stabilit în anexa nr. 6.
(3) Dispoziţiile art. 4 alin. (3) se aplică în mod corespunzător.

Art. 9 - (l) Dacă soţii nu se prezintă împreună după termenul prevăzut la art. 8 alin. (1), dosarul' de divorţ se clasează, prin întocmirea unui referat potrivit modelului stabilit în anexa
nr. 7.
(4) Dosarul de divorţ se claseazã.în aceleaşi condiţii prevăzute la alin. (1), în următoarele cazuri:
c) dacă ambii soţi sau numai unul dintre aceştia înţeleg/înţelege să renunţe la divorţ, potrivit art. 8 alin. (2);
d) dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorţ, unul dintre soţi este pus sub interdicţie;
e) dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorţ, intervine naşterea unui copil;
f) dacă, înainte de finalizarea procedurii de divorţ, unul dintre soţi a decedat, căsătoria încetând prin deces.
(5) Referatul întocmit în condiţiile alin. (1) sau (4) se arhivează la dosarul de divorţ.

Art.l0 - (1) Dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute la art. 3 alin. (2), (3) lit. b) şi art. 8 alin.
(1), ofiţerul de stare civilă constată desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi eliberează certificatul de divorţ, potrivit modelului stabilit în anexa nr. 8, care va fi înmânat foştilor soţi
într-un termen de maxim 5 zile lucrătoare.
'(2) Numărul certificatului de divorţ este distinct de numărul dosarului de divorţ, în ordinea soluţionãrii dosarelor. Data eliberării certificatului de divorţ constituie data la care este
desfăcută căsătoria.
(3) La data desfacerii căsătoriei, ofiţerul de stare civilă delegat anulează cartea de identitate a fostului soţ care îşi schimbă numele de familie prin divorţ, prin tăierea colţului în
care se află înscrisă perioada de valabilitate. În cazul cărţilor de identitate provizorii şi buletinelor de identitate, anularea se face prin înscrierea menţiunii "Desf`ăcut căsătoria prin
certificatul de divorţ nr. din al Primăriei ...........................judeţul . Titularul va purta numele de .
Actul de identitate va fi preschirnbat pânã la data de Termenul de preschimbare este de15 zile. "
(4) Certificatul de căsătorie reţinut la dosarul de divorţ, se transmite spre anulare primăriei emitente la data eliberării certificatului de divorţ.